

Exprimarea e o scenă fără sfârșit, o piesă tăcută în care fiecare își joacă propriul rol. Privirile, gesturile, umbrele – toate spun povești, toate respiră din noi. Trăim emoțiile în tăcere, le purtăm în lumină și umbră, fiecare imagine dezvăluind o frântură de adevăr, o nuanță a ființei noastre. În alb și negru, viața capătă intensitate, devenind o suită de momente unice, împărtășite prin tăcerea clarobscurului.