CORINA

Când tăcerea își cântă propria simfonie, privirea devine dirijorul, alegând fiecare notă, fiecare ritm, transformat în imagini. Luminile dansează pe scenele ascunse ale gândurilor, iar umbrele păstrează misterul ca pe un secret bine păzit. Fiecare fotografie surprinde o stare - un cântec mut, o poveste nerostită, o vibrație care există doar între privitor și clipa aceea suspendată în timp. Aici, misterul nu are nevoie de cuvinte; el respiră în cadre, vorbește în tăceri și cântă în lumină.